Ştii că...

Ştii că...

Am învăţat că dacă e să fie al meu, va fi, şi dacă nu, nu a fost niciodată. Am învăţat că există iubire adevărată, dar poate fi deteriorată de teamă, şi că dacă nu e întreţinută, se pierde până şi ea. Am învăţat că nu riscăm pentru fericirea noastră şi că luptăm, dar nu până la final. Am realizat că unul dintre noi, a fost rănit, fricos, tu eşti acela „băieţaş”, dar anii mei de luptă, de curaj, riscul asumat ca să fiu fericită, au luat sfârşit. Nu sunt printre aceia care nu riscă, dar nici printre cei ce renunţă. Consider că acum, el e pe picioarele lui, vindecat, iar misiunea mea a luat sfârşit. Pentru că regulile nescrise, până şi ele se bat cap în cap, şi pentru că amintirile şi iubirea îmi vor fi rezerve de viaţă mult timp după asta.

Pentru că iubirea e grea şi-n adolescenţă şi când eşti adult, şi pentru că omul potrivit nu a nimerit în momentul potrivit.

Am mai învăţat că încăpăţânarea mea de a păstra puritatea copilăriei s-a pierdut, când vrând nevrând, am crescut şi am realizat că omul fuge de clipă, şi orgoliul îl conduce.

Şi poate, cândva, într-o cursă mortală, tu vei fii capabil să-ţi alegi fericirea înainte de toate.

Ştefania Minia