ZBANG!

   După mult timp

     M-a lovit creaţia. Acea creaţie pierdută. Fazele acelea depresive ale scriitorilor, cu ore întregi trecânde privind monitorul laptopului. M-a lovit un dor turbat de viitor. Şi toată această postare se datorează Mirunei Bărdulete, care m-a făcut să realizez exact ce simt în legătura cu munca mea nebună. Munca mea de 24 din 24. Jurnalism, entuziasmant jurnalismul ăsta!! Articol banal. Ştefania trebuie să fie mai seacă. Checked. Articol spectacol. Ştefania „o arde”  în metafore, trebuie să fie şi acrită. Checked. Articol, articol, articol, mmm, Ştefania evoluează. Ştiţi că-mi stresez dirigintele cu încăpăţânarea şi articolele. Cred că s-a simţit bine la Constanţa când, în timpul nopţii îmi corecta prima mare minune, debutul meu în societatea jurnaliştilor. WOW, da, „Ştefania, chiar ai evoluat!”. Şi cum bine spunea Miruna, să-mi văd numele ca redactor şef, nu a fost uşor. Deloc. Pentru mine plăcere, pentru mama, nebunie. Cum să nu-i doarmă fata deloc şi să mai bea şi atâta cafea. Dar cu toată plăcerea asta dulce, a venit ideea că nu voi mai prinde eu aşa timpuri bune. „Măi fetiţă, tu te cam înveţi cu succesul.” Şi până acum a fost floare la ureche. Scria drăguţa de mine articole pe bandă. Ba mai mult, m-am apucat eu aşa ca o fată silitoare de învăţat. Şi e tare amuzant să mă vedeţi descriind un scaun şi să învăţ gramatica din clasa a 8-a. Şi se apucă fetiţa de mine să scrie articol cu supratitlu + titlu, apoi titlu + subtitlu, supratitlu + titlu + subtitlu, supratitlu + titlu + subtitlu + şapou, titlu + şapou, şi în final titlu + motto + şapou. Nu ai înţeles, aşa-i? Nici eu nu le pricep, doar le ştiu, spre fericirea mea. Şi mă loveşte Miruna, trebuie să învăţ scumpul de DOOM2, unde panoramă e sinonim cu panaramă. Dacă vezi un peisaj mirific, să ai grijă să-l numeşti PANARAMĂ. Am râs copios la descoperirea nenorocirii. Dar asta-i România. Şi stai aşa, că nu am terminat. Primesc naraţiune. Şi eu tocmai ce spuneam că am fost secată. „Hai domnişoară, scrie, scrie şi descrie, mai ai metafore în vocabular, sau eşti mare critic ironic?” Trăiască profesorii şi cărţiile şi miile de culegeri. Trăiască! „Dă comandă de culegere, ce aştepţi? Fă rost de broşură, mulţumesc Miruna! Dă comandă de manual mareeee, să-ţi poţi sparge capul cu el. Staiiii aşa că uiţi ceva Ştefania, cana mare încoronată britanic de 500 ml plină cu o dulce otravă maro, CAFEA!” Gata, m-am aranjat cel puţin pentru următorii şase ani. 

     Şi acum, ia uite, nu m-am plâns, am făcut „artă”.                                          

Ştefania Minia